Poezia (nu) va muri
(Florin Iaru a recitat poezie în Club A, pe 21 martie 2016, de Ziua Internațională a Poeziei, la un eveniment organizat de PEN România.)
(Florin Iaru a recitat poezie în Club A, pe 21 martie 2016, de Ziua Internațională a Poeziei, la un eveniment organizat de PEN România.)
În ziua aia n-am vrut să mă dau jos din pat. Mă simțeam excelent, nu mă durea nimic și afară era o zi superbă, era păcat să stric toate astea. Dar n-am avut de ales. Aveam de rescris masiv la ultima mea poveste. Corect ar fi cea mai recentă, dar nu se știe niciodată. Detest [...]
Știam că oamenii de acolo nu mă plăceau. Tocmai din cauza asta luasem decizia de da o petrecere de ziua mea. Sunt om și tânjesc după aprobare. Nici până acum nu mi-am dat seama dacă e din cauza că suntem animale care trăiesc în turmă sau dacă doar aspir la ce nu pot avea. La [...]
Uneori, când joci baba oarba, poți să găsești ce cauți, alteori prinzi în brațe doar năluci. (Cristina Șoiman)
da, ne-au minţit, pe mine şi pe urmaşii urmaşilor noştri; tot ce au transmis, din generaţii în generaţii, a fost doar minciună; niciodată n-au construit, n-au clădit, n-au ctitorit, nu şi-au băgat femeia în cuibul de piatră al Mânăstirii Argeş, niciodată vreuna n-a evadat de acolo, niciodată să fi fost zidită, niciodată chinuită; da, [...]
dragă cititorule te rog trimite poezia aceasta la toţi prietenii tăi şi spune-le ca la rândul lor s-o trimită la toţi prietenii negreşit această poezie cu 77 de versuri e miraculoasă şi sacră şi dacă timp de 14 zile o vei trimte la cel puţin 77 de [...]
La început s-a gândit că nici nu are rost să încerce – a privit cei doi dulăi și a fost cât pe ce să renunțe chiar înainte măcar de a încerca. După care și-a spus că mai bine sfârșește sfâșiată de câini, încercând să scape, decât cu rușinea agățată pentru totdeauna ca un blestem de [...]
Credit foto: Marius Chivu Eram amândoi în fața dormitorului. Știam că nu avem voie să intrăm fără să batem la ușă, dar voiam să îi speriem pe mami și pe tati. E greu să o fac pe Cari să tacă. Ea vorbește într-una. Într-un final am reușit. Am stat puțin în față ușii. [...]
Și-a amintit de toate despărțirile lor. Cîte să fi fost? Îi era frică să le numere. Dacă ar fi închis ochii, le-ar fi putut vedea pe toate, nu doar ca niște flash back-uri, ci de-a întregul, ca niște bucăți întregi de film, stocate undeva în memorie, ca niște amprente ce nu mai puteau fi șterse. [...]
Intervenție grafică pe fotografie analog 15cmX10cm. Artist vizual: Ramon Sadîc