Tu uiți mult și eu fumez și uit și mai mult, o să avem la un moment dat o lacună comună de înlocuit cu o poveste, o minciună de la tribună, tu uiți mult și eu fumez și uit și mai mult, o să uităm împreună viața trăită înainte de asta, cînd, mai știi, [...]
Eckou - Balene Fanfarov - Pink Panther (Fanfarov & Eckou)
„Eu sunt dependent să visez. Orice, dar lăsați-mă să mai și visez un pic. Apoi, când revin, promit că o să fie bine.” Așa mi-ai zis de mai multe ori, dragul meu. Prima dată când am auzit, însă, nu era deloc așa cum ar dori să își vadă un tată fiul. Acum vreo 10 ani, [...]
Și nici volți din cer Să contrarieze torsurile saxofoniștilor prizonieri în zgârie-nori Nori virtuali Iată valul otravei real Care inundă de ani buni timpane căzute în pernă Și ce? Eu le-am permis Sau obligat să se agațe? În Berlin atât Omul Robotul Cât și profesionistul înoată cot la cot Pe muchie de cuțit În șir [...]
Credit foto: Radu Suciu Patricia: Mă numesc Patricia şi nu am mai mâncat dulciuri de treizeci şi două de zile. Chorus: Bunăăă, Patricia! Patricia: Nu ştiu cum să încep. Nu mă prea pricep la speech-uri. Preotul: Spune cu cuvintele tale. Patricia: OK. Ăăă, mie îmi plac dulciurile. Bine, îmi place mâncarea, în general, [...]
Deși universul trage să moară, anumite celule ale putregaiului cosmic îl țin în mișcare datorită dependenței lor de viață și de dragoste care nu sunt altceva decât aberații ale morții, dar pe care, culmea, specia junkie încearcă s-o evite amânând-o. (Ioan Antoci)
Solve the riddle, earn the price of Nothing matters anyway We're all just alternate realities. Gravitating into obsessions of Self and universal understanding Through whatever the fuck. (Alexandra Crisbășan)
Avea coadă, Loredana, galbenă ca paiul, exact ca-n poeziile alea pe care le-nvățam la școală, alea ale lui Coșbuc și Eminescu, și ochi albaștri deschiși, ca cerul limpede, senin, de primăvară, exact ca-n poeziile alea, și poate de-aia s-a și întâmplat ce s-a întâmplat, că știam din manuale, din comentariile pe care le toceam [...]
(Anna Kalimar)
Foto: Paul Baker Dumy, uriașul blând al cartierului, a crescut ca un copac la umbra căruia te puteai adăposti, dacă n-aveai spate asigurat, fie că erai om, câine, nu contează. Cei care l-au cunoscut de mic îl știau de tip de gașcă, glumeț, dar cam ciudat, care, provocat, se mai întâmpla să vadă [...]
