Mă gândesc la ea mică, cu două cozi lungi, împletite de bunica Maria. La ea, cum spală toate cele treizeci de ferestruici ale balconului în fiecare primăvară. La ea cum merge la școală, unde nu e o elevă nici bună, nici rea. La ea cum aruncă în sus piatra la concursul „cine aruncă mai sus” [...]
Mama a fost superbă la vîrsta mea. Eu sunt un fel de copie nereușită, o copie ce ar fi trebuit să iasă color, doar că nu și-a dat nimeni seama că aparatul a rămas fără tuș. Așa am apărut, o chestie mai spălăcită, neuniformă și șifonată. Fără contur, fără culoare. Pal ar fi un termen [...]
Intru în casă târziu. Știu că iar o să ne certăm. Am rujul întins și mi-am mânjit obrajii cu fard argintiu când m-am machiat, neîndemânatic, la metrou. Înghit cu greu și scot încet cheile din ușă, sperând că nu m-aude. Îmi scot pantofii, îi ridic cu o mână și îi împing, cu grijă, sub dulap. [...]
(Ramon Sadîc)
Elenei îi țiuie urechile. Ochii fixați în lumina monitorului o ustură puțin. Îi simte apăsați de parcă au făcut caimac. Bâzâitul neoanelor de deasupra îi sugrumă orice idee. Se rupe în ace care o înțeapă din toate părțile vrând să îi sape o gaură în craniu. Elena ar vrea la rândul ei să se dizolve [...]
Pe mama mea o cheamă Natalia. M-a făcut târziu, poate de asta mă coc mai greu, iar ea are acum vârsta unei bunici. Nu contează cât, e vârsta la care rolurile se inversează, copiii devin părinți și părinții devin cei de care trebuie să ai grijă, e vârsta la care oamenii mari, după ce au [...]
deşi e greu, al dracului de greu, pentru că eu mă simt ca un tată, mai degrabă, da, tată. sunt băieţoasă şi zgârcită cu dovezile de afecţiune. nu pentru că n-aş fi capabilă de aşa ceva, din contră, în mine numai erupţii de amploare (vezi Krakatoa). ci pentru că am deficienţe în a elibera sentimentele [...]
Mi-e greu să mă gândesc la mama ca la o altă persoană. Să vorbesc despre ea, fără să vorbesc despre mine. Cordonul ombilical dintre noi nu s-a rupt încă. Doar că acum are dublu-sens. O hrănesc și eu pe ea, așa cum mă hrănește pe mine. Se spune că femeile sunt singurele care dacă vor, [...]
Mama, la noi de ce nu se găsește ciocolată cu alune? Mama, la noi de ce nu se găsește trenuleț de ăsta? Mama, la noi de ce nu se găsește iaurt cu fructe? Maaama, da' de ce nu... Mă uit la mama și o observ cum plânge tăcută în timp ce face curat. Nu mai [...]
O țineam pe mama strâns de mână în ziua aceea de 15 septembrie, prima zi de 15 septembrie cu semnificație din viața mea. Stăteam față în față cu ea, încercând să creez, astfel, o insulă a noastră, ferită de mulțimea gălăgioasă din jur. Curtea școlii era altfel decât o știam eu, curtea aceea în care [...]
