Lasă-mă să-ți desenez cel mai mișto delir interpretativ: să presupunem că aici este mânăstirea Radu-Vodă, spuse el atingandu-i cu degetul sfârcul drept, iar dincoace - mânăstirea Mihai Vodă, şi i-l atinse pe cel stâng, pe buze ai Mitropolia şi aici, îşi coborî palma pe bazinul ei, din ce în ce mai jos, până când Raisa [...]
Intră sub incidenţa iubirii: Nepăsarea selectivă, tirania psihică, violenţa, dezamăgirile Dictatura instinctelor, gelozia, defectele, refuzul, arsurile gastrice Nevoia de spaţiu comun, antipatiile, exterioarele şi interioarele Nu mila - Ceva fericire, câteva promisiuni, luna şi stelele Mândria, războiul orgoliilor, testele, autostrăzile, aşteptarea şi aşteptările Compromisurile, tristeţea, sentimentul că eşti luat de bun Jurămintele eşuate, fazele [...]
02.42: L-am scăpat pe jos, e acum ori niciodată. Îl ridic cu grijă, închid ochii și îl pun pe limbă. Ultima oară nu era atât de amar. Se înmoaie repede și în scurt timp devine o pastă de celuloză ce se micșorează până nu mai rămâne nimic. E două și cinsprezece minute, trag cu ochiul [...]
Te îndrepți spre casă cărând o cutie plină ochi cu lucrurile tale și cu întrebarea al cărei răspuns l-ai ratat, revenind ca un refren de pe un disc zgâriat: Unde te vezi peste cinci ani? Nu ți-ai pierdut jobul, nu vii de la niciun interviu, ai ieșit doar pe ușa din dos dintr-o altă relație. [...]
(Ramon Sadîc)
Acum șase ani, dacă era să mă întrebi cum mă descriu în trei cuvinte, ți-aș fi spus simplu și sincer: „Curvă de om”. Nu aveam aventuri de o noapte; aveam iubiri care nu durau mai mult de câteva ore. M-am îndrăgostit sincer de Andreea care mi-a zâmbit în Club A și am penetrat-o cu pasiune [...]
azi a fost viu. și au urcat păsările pentru că nu știe ce se întâmplă cu tine, poate nu mai ești aproape. jumătate din urcare a fost în spirală, un fel de mână a ta, cealaltă nu s-a mai văzut bine, era ca un râs pe care te străduiești să îl oprești în memorie și [...]
port cu mine, ca pe un aparat inaudibil, trântirea isterică a unei uşi. sunt cei mai săraci, cei singuri, cu inimile-boschetare în cutii de carton. şi oameni cărora le datorez adevărul. câţiva inchi, câţiva nicheli. o aşchie. gestul rămas inexplicabil, după o nici aşa de pregnantă prietenie. (ziua începe cu o enormă responsabilitate [...]
Uranus, sau cum se-absoarbe roșul din cauza metanului din atmosferă, cum să spun, dincolo de stratul superior de nori de culoare, lumea ta nu mai e lumea mea, mi se pare. Și totuși, n-am mai debitat niciodată atîtea tîmpenii cînd am vorbit cu tine ca azi, e un record. Le ai și tu [...]
(Ana Kun)
