Un căpitan se scufundă mereu alături de vasul lui și e bine că nu sunt eu căpitanul, pentru că vasul ăsta se duce dracului. O spărtură mare cât toate zilele de luni se cască în burta lui și se tot cască. Și o să se tot caște. O lume normală la cap ar părăsi vasul, [...]
Întunericul a căzut deveme, ca la sfârșit de noiembrie. Claxon. Ploaie. Coloană de mașini. Clima pornită nu face față umezelii și geamurile sunt aburite pe la colțuri. Vlad trage pe dreapta și așteaptă cu avariile aprinse trei sferturi de oră. Se întreabă dacă mai vine. O sună, dar Raluca nu răspunde, ca de obicei. Abia [...]
În ultimii doi ani am bătut străzile din Văcărești în toate direcțiile. M-am gândit la toate și la toți care am fost acolo. Oare am încercat să aflu ceva? Mă plimb și mă gândesc, asta fac de când merg singur pe străzile din oraș. Vară, toamnă, primăvară, iarnă, pe ploaie, ninsoare, ceață sau caniculă, dacă [...]
Băut, dar mai ales confuz, proaspăt părăsit de iubită, chiar acum, când aveam părinții plecați și tot apartamentul la dispoziția noastră, dar mai ales posesor al alocației pe un an întreg, m-am decis să fug în lume. Însă lumea era prea mare și, dacă fugeam prea departe, nu mai ajungeam la banchetul de-a 12-a. Poate [...]
După ce am terminat liceul m-am angajat la o covrigărie din apropierea gării de Sud. Din clasa a noua și până în a doișpea am fost un iresponsabil. Nu m-a interesat să învăț și priveam mersul la școală ca pe un bun motiv să scap de acasă. Taică-miu un bețiv notoriu, maică-mea o proastă cu [...]
Acum un an, cu o zi înainte de revelion, citeam flash-fiction-uri pe un forum care nu mai există. Citeam povești triste, angsty, despre rezoluții de anul nou, despre băieți cu ochi albaștri și rimel negru care plângeau la colț de Bastille în timp ce artificiile urcau în aer. Povești despre relații destrămate și one night [...]
(Nadia Barbu)
Latent Enter the void Măcar o singură dată pe an, cel mai bun lucru pe care îl poți face este să pui stop, să pleci la propriu și/sau la figurat. Și, când te întorci, să-ți dai seama de ce anume nu mai ai nevoie pentru a face loc lucrurilor pe [...]
Mă trezesc din vise pe o planetă pustie unde încrederea în tine nu moare ca să învie. O planetă mai mare, cu aceeași emisferă îndreptată tot timpul spre soare. Sînt pe fîșia unde e permanent dimineață, și cît vezi cu ochii pietre și gheață. (Dintr-o galaxie îndepărtată, unde legile timpului se aplică [...]
sfârşitul de an cu insomnii atât cât să-l lungească să-mi dau seama cât de bun a fost, cum s-a scurs dragul de el, futu-l în gură, în parchetul pe care am stat întins cea mai mare parte a vremii, la mgm au fost nopţi tematice şi când am stins televizorul, am văzut în mijlocul lui [...]
