Turtit de oboseală într-un scaun albastru de plastic de la metrou, Anonimul urmărește cu privirea turmele de oameni-oaie târându-se acasă după o zi de muncă. Îi ard degetele să își scoată carnetul cu foi galbene și ciotul de creion șterpelit de la IKEA, cioplit probabil din lemn furat dintr-o pădure românească. Îi place să scrie [...]
Iulia visă că stătea la o masă făcută din apă minerală împreună cu Dan. Bănuia că visează, din pricina logicii fluide a ceea ce se întâmpla în jur. Era împușcată în abdomen. Acoperindu-și rana cu mâna stângă, sorbea din cafea cu dreapta și simțea că are nevoie la baie. „Realitatea e precum pisica lui Schroedinger”, [...]
Știam că oamenii de acolo nu mă plăceau. Tocmai din cauza asta luasem decizia de da o petrecere de ziua mea. Sunt om și tânjesc după aprobare. Nici până acum nu mi-am dat seama dacă e din cauza că suntem animale care trăiesc în turmă sau dacă doar aspir la ce nu pot avea. La [...]
Bustul lui Freud domnește sobru peste sala de așteptare, cu ochii de marmură neagră divinând dorințele sexuale reprimate ale fiecărui individ din cameră. Pe ușa din stânga e o plăcuță aurie cu înscrisul “Onirologie”. Din spatele ei răzbate un discurs înfundat, presărat cu câte un “Ja” lung și apăsat la fiecare câteva cuvinte. Pe [...]
Elenei îi țiuie urechile. Ochii fixați în lumina monitorului o ustură puțin. Îi simte apăsați de parcă au făcut caimac. Bâzâitul neoanelor de deasupra îi sugrumă orice idee. Se rupe în ace care o înțeapă din toate părțile vrând să îi sape o gaură în craniu. Elena ar vrea la rândul ei să se dizolve [...]
S-au cunoscut pe net. O chema Katya și venea din Mama Rusie. Venise cu părul blond, dar Dem i l-a făcut albastru. A ajuns doar cu hainele de pe ea, un neglijeu roșu din satin cu dantelă de plastic, însă el avusese grijă să-i cumpere din timp tot ce ar fi avut nevoie. Îi [...]
