Copacul se scutura peste ei. Frunzele galbene liniate li se opreau în păr, deasupra respirațiilor încetinite. Ochii ficși priveau cu toții în același punct. Mâinile le înțepeniseră pe butoane. Apoi, ca la un semn, au tras. Sunetele diafragmelor suprapuse sunau straniu, ca o cascadă de roboți.

La final, păsările digitale le-au adus fericire. S-au întors în oraș și au băut câteva beri, privind imaginile capturate. Mica pasăre galbenă, surprinsă de zeci de ori, părea perfect impasibilă în zborul său. În colivia aparatelor de fotografiat, ea continua să zboare liberă prin mințile lor diluate în alcool, în timp ce pădurea se cufunda în întuneric.

În fața barului au oprit trei taxiuri cu geamurile aburite. Urcând în mașinile galbene, fotografii s-au întors la soții, soțiile și copiii lor și și-au setat alarmele pentru a doua zi. Cu ochii cârpiți de somn, luni dimineața, au privit pasărea pe ecranele telefoanelor și au zâmbit. Mai erau doar cinci zile până când o luau de la capăt.

 

(Anna Kalimar)