Patricia: Mă numesc Patricia şi nu am mai mâncat dulciuri de treizeci şi două de zile.

Chorus: Bunăăă, Patricia!

Patricia: Nu ştiu cum să încep. Nu mă prea pricep la speech-uri.

Preotul: Spune cu cuvintele tale.

Patricia: OK. Ăăă, mie îmi plac dulciurile. Bine, îmi place mâncarea, în general, dar mă dau în vânt după orice conţine zahăr. Dulciuri pot mânca oricâte, nu mă satur niciodată. Şi nu mă pot abţine. Dumnezeule, jur, am încercat să mă abţin, dar nu-mi iese.

Preotul: Ar fi mai  bine să nu iei numele Domnului în deşert.

Patricia: Scuze. Voiam să spun că am o poftă permanentă şi insaţiabilă de dulce. Dar, cum vă ziceam, de treizeci şi două de zile nu am mai pus zahăr în gură.

Chorus: Braaavo, Patricia!

Patricia: Merci. Nu e uşor, dar mă ţin tare.

Preotul: Ştim cu toţii că nu e uşor să renunţi la un viciu. Dar prin post şi rugăciune, orice este posibil. Tu cum ai reuşit să te abţii de atâta timp?

Patricia: Păi, cum să vă explic. Ştim cu toţii că suma viciilor rămâne constantă, orice ai face. E o vorbă din popor. Şi mai e una care spune că decât un viciu periculos, mai bine unul sănătos.

Chorus: Îhî!

Preotul: Te rog, fii concisă.

Patricia: Mi-am găsit iubirea vieţii. Şi fac sex. Practic, de câte ori îmi vine să mănânc, fac sex. Asta se întâmplă de multe ori pe zi, de aceea am renunţat amândoi la locurile noastre de muncă. Devenise obositor să inventăm scuze pentru a pleca de la serviciu de fiecare dată când mi se făcea foame. Acum trăim din fonduri europene, avem un proiecţel prin care susţinem traiul sănătos. Dar, de când m-am lăsat de dulciuri, cheltuim mult mai puţin. Practic, mai mult pe prezervative.

Chorus: Wow!

Preotul: Fata mea, nu e bine ce faci. Te-ai îndepărtat de Dumnezeu, singurul care îţi poate aduce pace sufletească.

Patricia: Dar Dumnezeu e iubire!

Chorus: Amin!

Preotul: Uite ce e. Ca să fie bine, propun să vă căsătoriţi. Renunţaţi la prezervative şi faceţi mulţi copii. E bine să mai crească numărul de enoriaşi. Asta o să-i placă şi lui Dumnezeu.

Patricia: Dar părinte, cum rămâne cu suma viciilor, care trebuie să rămână constantă? Practic, dacă ne căsătorim şi facem copii, voi avea cu un viciu mai puţin.

Preotul: O să-ţi spun un secret. Unele vicii sunt mai plăcute lui Dumnezeu decât altele. Uite, de exemplu, eu. Uneori beau mai mult vin de împărtăşanie decât ar trebui. Este ăsta un viciu? Poate. Dar este el o laudă adusă Domnului? Cu siguranţă.

Chorus: Amin!

Patricia: O, ce idee bună! Dumnezeule, cum de nu m-am gândit? Tatăl meu are o vie întinsă.

Preotul: Nu lua numele… În fine. Spune-i tatălui tău să vină mai des duminica la slujbă. Vreau să stăm de vorbă.

 

(Anca Goja)